Cărţi gratis pentru zgârciţi

In anul 3 de facultate, am lucrat într-o librărie. Una frumoasă, în care intrai de drag. Credeam că o sa am ocazia să cunosc doar intelectuali şi oameni cu capul pe umeri, ca sa zic asa. Nimic mai departe de adevăr.

Citeam cât de mult apucam, din orice, la o adică. Un client mi-a spus că ar trebui aplicată o reducere la cartea din care citeam, acum că a fost folosită. Cineva a refuzat să cumpere o carte, după ce a frunzărit-o, pentru că "a fost răsfoită şi de altcineva." Adică exact ce făcuse persoana asta, înainte să se decidă pentru titlul respectiv. Restul minunăţiilor le ţin pentru altă dată.

Nouă ne plac lucrurile pe gratis: intrare la evenimente, bilete, eventual şi un pass în backstage, un produs, cremă sau suc, ce-o fi, o carte. Că dacă tot s-a citit, ce rost are s-o mai cumpăr? Oricum sunt o mulţime de exemplare prin ţară, s-a vândut, tot o s-o pună cineva pe net, aşa că nu mai face pe scumpa şi trimite-mi cartea aia.

Lucrurile gratis sunt faine. Am fost prin excursii, pe la concerte, festivaluri. Ce nu înţelegi tu e că şi la nivelul meu de non-fotograf, la 4 dimineaţa ajungeam acasă şi mai lucram vreo 2 ore pe articol/poze şi la 10 trebuia sa fiu la muncă. Nu te faci de ruşine şi publici neşte orice la 2 zile după. Nu mai eşti relevant.

Am citit pe gratis întruna. O carte nu ţin minte să îmi fi cumpărat în perioada aia. Dar mai scriam o recenzie pe site, bursa era mică, nu mă ţinea buzunarul de romane nou apărute la 45 de lei. Am primit cadou câteva, asta-i drept.

Aparent, recenziile nu au fost atât de proaste şi am ajuns să ţin legătura cu unii dintre autori, în espeţial cei care îmi plac. Aşa că da, am primit cărţi pe gratis. Dar nu le-am cerut. Mi-ar fi crăpat obrazul de ruşine. În cea mai recentă situaţie, am primit 2. De una am scris, pe cealaltă am amânat-o până nu şi-a mai avut rostul. Iar azi, când mă gândesc că am primit munca unui om şi eu nu am făcut nimic pentru ea, mi-e ruşine de-nu-mai-pot. (Cristina, tare faină e cartea ta. Iartă-mă că n-am zis nici de rău, nici de bine.)

Dar să te pui singur în poziţia în care crezi că e normal să îi ceri unui om treburi gratis, asta nu e bine. A muncit luni de zile la cuvintele alea, aşa puţine sau multe câte sunt, bucăţi din suflet şi din experienţă, iară tu ai vrea să ţi le dea pe gratis. Cam cum ar fi să îţi spună şeful că te-a plătit vreo 2 ani constant, tu oricum tot munca aia o faci, hai să sărim o lună la salar.

Am fost şi pe partea cealaltă a baricadei, unde oamenii voiau lucruri de la mine: să-l cunoască pe X, să stea la masă, poate-i dau mailul, dacă tot nu folosesc pass-ul de presă, l-ar vrea el. Nu. Nu. Nu.

Ştiu că pentru un salar din România, cărţile nu-s chiar atât de uşor de achiziţionat. Dar sigur ai o prietenă care vrea cartea: pune banii jumi-juma. Lasă pachetul ăla de ţigări pe săptămâna viitoare. Când nu îi ai nici pe ăia, te duci în librărie, stai într-un colţ şi o citeşti. Aşa am trecut eu prin liceu.

Nimeni nu te judecă când nu ai de unde.

Dacă ai şi nu vrei, e altă poveste.