miercuri, 25 mai 2016

Despre cum am fost verde. Dar m-am colorat la loc.

 Olivia Steer- Eu îmi aduc de la țară, din grădini, de la tărani sau din pădure, plante medicinale, le usuc în deshidrator peste noapte și le scot a doua zi crocante și verzi, cu toți pigmenții și alcaloizii intacacti!  

Matale ai un soț care face bani binișor, așadar nu trebuie să speli băi în hoteluri din țări străine ca să-ți hrănești copilul. Id est, ai timp gârlă să tot usuci frunze și flori.

 [...]ar putea să-ți spună la ce traume silențioase sînt supuși copiii adoptați de cuplurile gay și de ce nu au tocmai o viață veselă[...] 
 Stai să vezi la ce traume sunt supuși copii care cresc în familii cu mamă și tată: tata bea, mama ia bătaie și în 6 din 7 zile mănânci felii de cartofi uscate pe sobă. Da' e familion tradițional.

 Rețete drob vegetarian și bla bla, că doar din România noastră bogată, toată lumea își permite semințe de psyllium, să pui de-o tocană pentru bărbatu-to care a lucrat 15 ore pe șantier azi și minim 2 copii în creștere. Că doar tocmai ce ai luat alocația.
 
 Dragă Olivia, 
 îmi poți recomanda o grădiniță raw vegana în București? 

 Absolut, nu-i da opțiuni copilului tău, aruncă-l direct în vârtejul gluten-free, fără unsoare sau pită coaptă în cuptor de lemne, dă-i cu risotto vegan de legume, de stomacul meu de adult nu i-a făcut față și aia a fost o noapte lungă. Nu-ți trebe nici un lapte de vacă, dom'le, ăla de soia e natural și sănătos. Dada, știu și bunica are un strat întreg numa' cu boabe de soia din care curge câte-un strop la răsărit.

  "E o viată frumoasă, sănătoasă și plină de împliniri, așa cum ne-o propune ea. Dar ce facem cu cei care au copii, lucrează în 3 schimburi și abia-și permit o masă de duminică colorată de un pui anemic de la supermarket? E frumoasă, dar nu atât de viabilă pe cât s-ar dori."- scriam acum câțiva ani despre lansarea "Jurnalului de sarcină" al Ligiei Pop. Femeia asta scria că ea își comandă portocale (poate roșii) de nu-știu-unde în iarna românească, să nu-i lipsească vitaminele naturale. Amprenta ta de carbon o să-ți omoare mâncarea, numa' vreau să îți zic, iar dacă 50 de euro ai tăi nu-s prea mulți pentru o ladă de portocale, uneori sunt tot ce are o familie pentru o lună. Ei nu-s frustrați de ce scrii tu, că n-au bani de dat pe maculatură cu poze în studio.

 Dar eu sunt. Pentru că am crescut într-un fel, apoi am ales să trăiesc în altul. Așa că am văzut ambele părți ale baricadei. Și nu, când lucrezi nu ai timp de uscat plante, măcinat semințe sau cheltuit bani pe vreun aparat de presat la rece, cuțitele blenderului distrug vitaminele și după 2 luni, ești nebun.

 Vreme de câteva luni, nu m-am mai atins de conserve, carne sau produse lactate, cu ouăle a fost ușor, că tot nu pot mânca de vreo 5 ani. Sucuri verzi, naturale, de mă durea stomacul o zi întreagă. (nu dau cu paru', numa' zic.) Fără dulciuri de la magazin, totul făcut în casă. N-o mâncăm, dom'le. La roșie mă refer. De nu venea de acasă din grădină sau de la bătrână cu basma din piață, nu mă atingeam de ea. Mi se făcea o silă și o greață de la mirosul de carne, că nu puteam să trec pe lângă raionul de mezeluri. M-am înfundat cu ghimbir și cătină macerată, de mă mir că mai am din mațe. ( "mi-am dat mațele afară", în traducere liberă)

 S-apoi m-am mutat la Londra. Navetă lungă, bani puțini, să vezi cum a învățat corpul să supraviețuiască cu pizza congelată la 1 liră și brânză de n-a văzut lapte nici în poze.

 Ce-am învățat din lecția asta? Că ai nevoie de bani, timp și răbdare, dar mai ales de-un stomac tare să devii vegetarian-apoi-vegan. Că nebună am fost după a doua săptămână. Mi se părea că toată lumea e bolnavă și că de nu mănânci ca mine, e clar, n-ai nicio șansă. După o dublă de 12, câteva ore de somn și o zi întreagă de cursuri înaintea mea, smoothie-ul ăla verde m-a făcut să regret ca nu umblu cu un sul de hârtie igienică în ghiozdan.

 Ar trebui să învățăm că viabilitatea impusă ca necesară, evidentă și mai ales aplicabilă costă. Toleranţa e mare lucru. Zău ca n-am nimic cu vegetarienii/veganii. Da' se găseşte câte-o copilă aproape mamă şi nu mai poate de panică că ea cum şi-a creşte copilul. Că semințele alea de chia sunt de 10 mai scumpe decât alea de dovleac. Și nici le poți scuipa coaja.

P.S. Andi Moisescu, eşti idolul meu!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu