E oribil. Să nu poţi respira în miez de noapte că tu n-ai făcut nimic încă, unde ţi-e cariera, de ce nu te-ai dus la medicină, chiar crezi că asta a fost cea mai bună decizie? Hiperventilaţia nu e auto-indusă, dar se simte uneori ca auto-imună. E acolo, nu o poţi controla, plămânii fac ce vor ei şi e din nou 4 dimineaţa.
Tare aş vrea să ştiu cum trec alţii peste asta. Poate n-or fi nevoiţi. Norocoşii.
Mintea e un organism tare interesant. Când vrei tu musai să îţi aduci aminte orece, sigur nu se întâmplă. Când ai vrea sa dormi, toate cele-ţi vin în minte, îţi bate inima ca la maraton şi poate te ia şi-un plâns de sare cămeşa de pe tine.
Unde te duci de-aici? Cum îţi găseşti drumul? Oare ce-ţi place când iubeşti totul? Când te vezi inginer, dar şi scriitor? PR, dar şi artist? Medic, dar şi organizator de evenimente?
No comments:
Post a Comment