Inca tresar cand vad reclame legate de somn. Vreau sa imi intiparesc locul, solutia si de se poate, tratamentul. Pana imi dau seama ca eu dorm de-as putea prinde radacini si ca nu mai trebuie sa am grija de nimeni. Ca eu nu am nevoie de ceaiuri de levantica, de infuzii calmante sau de pilule naturiste-minune, care sa ma salveze de cosmaruri. Oricum, adevaratele cosmaruri te vaneaza ziua, n-au nevoie de constient adormit sa te lase fara aer si sa-ti zdrobeasca genunchii, cand tu mai ai inca 10 ore de stat in picioare.
Pastrezi cate un sentiment, un miros, o poveste de la fiecare om care ti-a trecut prin suflet. Zabrelele de la iesire sunt inca noi, asa ca nu stiu cum e cu sortarea si reciclarea, de-asta ai cate-o piatra in loc de pene pe inima.
Piatra ta e ca la fiecare geamat sau scancet, ma intorc sa imbratisez, sa iau durerea. Poate de-acum e doar a mea.
No comments:
Post a Comment