'Vom sfârși prin a trăi atât de urât pe cât de urât vom vorbi." Gabriel Liiceanu
La un concurs de cultură generală, ni s-a cerut să ne prezentăm liceele, de parcă nu era evident cine participă. În timp ce lumea venise cu prezentări pe hârtie și discursuri pompoase, eu m-am ridicat în picioare și am spus că noi suntem de la Papiu și nu avem nevoie de prezentare. Am fost huiduită și un puști m-a amenințat că mă așteaptă afară să mă bată. După ce luasem cu echipa locul I. Și cedasem un punct fiecărei echipe participante, pentru că moderatorul a formulat greșit întrebarea legată de latină, iar eu eram deșteaptă, dar mai ales arogantă și am vrut să le demonstrez că o copilă e mai deșteaptă decât profii care făcuseră întrebările. Mi-a zis că mă dau dășteaptă și mă bate el când mă prinde.
Ce-i drept, m-am dat deșteaptă. Eram olimpică națională la latină. După un singur an de studiu. În clasa a VIII-a nu se face, știm cu toții. Mai înveți un campus, campi, în timp ce faci pregătire pentru testele naționale. Așa că ajungi botă, ca mine, în clasa a IX-a, la filologie, nu știi nimic, faci o oră pe săptămână, dar să dai teză.
Dar și când îi prinzi mersul, e frumoasă foc. N-am vrut defel s-o caut și prin facultate. Dar după o vară în Grecia, mi-a venit poftă de latină și greacă veche, așa că colea m-am dus, la Clasice.
"Da' di ce faci tu latină? Nu mai bine ți-ai alege ceva mai practic?
"E frumoasă, măi. Frumoasă foc."
În clasa a IX-a se dă teză, cu o singură oră pe săptămână, când tu vii cu zero cunoștințe. Fizica avea 2 ore. 3 ani am făcut asta. În a XII-a aud că s-a scos disciplina de la bac, examen pe care îl luam în clasa a X-a cu ochii închiși. Nevoie a fost să îmi aleg altă materie.
În anul 3 de facultate, am avut un curs de Old English Phonetics. Ce dureri de cap, ce plânsete, că aveam licența în câteva luni și era știut că proful ăsta te pică fără milă. Când a început a preda, mi-am pus pixul jos și m-am bucurat de curs. Făcusem toate astea în primul semestru din anul I; în timp ce alte secții o luau mai ușor, cei 5 latiniști (unul studia greacă), mâncam pe pâine procesele fonetice. Profesorul propusese ca în anul I să facă toată secțiile latină, că ce soi de lingvist ești tu fără să știi latină? M-a încălzit la inimă. La filologie, studiezi matematică în primele 2 clase. Și e din-aia ușoară. În schimb, latina m-a organizat, m-a disciplinat fără să îmi dau seama. Latina e matematica filologului. Mi-a fost mult mai ușor să stăpânesc italiana și spaniola, să învăț fonetica englezei și astfel să îmi corectez pronunția.
A fost amuzant. Cursuri întregi am râs cu conf. dr. Vasile Rus despre cum sensul cuvântului s-a schimbat, iar lumea îl folosește azi, fără să știe despre ce vorba. N-a fost mereu ușor, poate nici cel mai interesant. Dar în momentul în care, după 2 pahare de vin, îți vine o poftă nebună să explici fenomenele lingvistice, iar ceilalți sunt atrași de tine și de pasiunea ta, înseamnă că a fost alegerea corectă.
Nu te poți bate cu pumnul în piept că ești român, fără să știi măcar câte ceva despre originile tale, nu poți fi elev/student la filologie fără latină, medic, farmacist, avocat n-ar trebui să fii fără să știi latină. Formația ta ca filolog îți impune să studiezi fundamentul limbii pe care o pocești în fiecare zi. S-o pun altfel: înainte să devin studentă, eram obsedată de gramatică, corectam lumea în scris și verbal, uneori ca instinct, fără ca măcar să realizez. Ei, latina m-a învățat că o limba nu e niciodată moartă, ci un organism care se dezvoltă constant și nimic nu-i incorect spus/scris.
În anul 2, aproape s-a închis secția, nu eram suficienți studenți, în timp ce Germania studiază latina din clasele mici. Și ei chiar nu au nicio treabă cu latina.
Înveți din trecut, să știi mai bine pentru viitor. Trecutul nostru e latin, nu uitați asta!
Și e noastră, frumoasă, parte din cine suntem și oricât de ciudat ar părea, lumea limbilor străine e diferită odată ce inveți latină. N-ar strica să știm mai mult decât Carpe diem.
No comments:
Post a Comment