Happy grateful 24

I am not a bday girl.

N-am fost intotdeauna asa, dar lucrurile s-au schimbat pe parcurs si imi pare ca am ajung incet, incet la intelesuri care mi-au fost ascunse. La inceput prin inocenta, apoi prin lumea care m-a luat val-vartej pe sus si n-am mai stiut de mine.

Mai tarziu, am inceput sa scriu si parca mi-am gasit locul. 18 e un prag la care ajungi cu greu,s-apoi cand treci de el, timpul zboara, nu mai intreaba, nu mai cere. Sa fim corecti, cateodata ne da mai mult decat putem duce, iar noi ar trebui sa ii multumim folosindu-l cum trebuie. E o expresie grea, care poarta multe semnificatii si e mai personala decat cana pe care nu vrei s-o imparti cu nimeni.

24 de ani mai tarziu, am o familie extraordinara si fratii care au crescut sub ochii mei, ca mai apoi sa se transforme in oameni minunati.

24 de ani mai tarziu, am prieteni frumosi, care raman pe langa mine fara sa fie musai si ani, multi ani cu D.

24 de ani mai tarziu, am concerte, festivaluri, articole si oameni dragi, care ma definesc.

24 de ani mai tarziu, am un om in viata mea care stie fara sa spun, iarta fara sa cer si iubeste fara sa intrebe.

24 de ani mai tarziu, inca nu am inteles nimic despre Univers, credinta sau iubire.

24 de ani mai tarziu, n-am citit suficient, mai am muzica de ascultat si lucruri de invatat.

24 de ani mai tarziu, am o intreaga lume in urma mea si una mai mare, care ma asteapta.

24 de ani mai tarziu, sunt inca Septimia, sub o alta forma, cu acelasi mulaj.