Ultima limita

Pe la Ozzy am vazut poza asta, nu chiar de dimineata, mai aproape de amiaza poate. 

Desi de felul meu, interesul pentru poze motivationale este inexistent, la asata m-am blocat. N-am geanta mica pe "roti", dar poza asta este despre mine, mai mult decat imi place sa recunosc.

Fie ca e vorba de prieteni sau de locurile de munca, las mult de la mine si sufar de cea-mai-mare-loialitate, asa se numeste boala asta. Poti sa fii un om foarte josnic in ochii altcuiva, dar pentru mine, ca esti al meu, mi-esti cel mai drag. Cred ca asa sunt mamele, de vad doar partea buna din nazdravanul de copil. Am lucrat in locuri in care indiferent cat de greu a fost, am luat totul ca pe  o provocare personala si am decis ca o s-o depasesc, doar pentru a-mi demonstra mie, intotdeauna MIE, ca pot. Mereu corecta, mereu loiala.

Nu e doar lauda, ca vine-acum momentul. In momentul in care mi-ai impins limita si fara sa dai, ai incercat sa iei mai mult, m-am intors si am plecat. Fara regrete, reprosuri sau macar un pahar spart. Trec dintr-o extrema in alta si nimic din ce ai face dupa nu repara situatia. De cele mai multe ori, nu mai sunt acolo. 

Cresc sub ochii tai, imi indoi spatele pana fruntea pupa pamantul, mai renunt la cateva ore de somn, mai stau 10 minute in plus sa fac ceva care nu apartine fisei mele de post, inchid ochii cand spui cate ceva care-mi rupe sufletul in bucati, pentru ca imi demonstreaza inca o data ca nu suntem la fel de implicati, dar nu-i nimic, eu continui sa [...]. Si-apoi intr-un singur moment, aleatoriu, mi se ia ceata de pe ochii, ma intorc si bun dusa sunt. Daca-ti dai seama dupa unde ai gresit, bine pentru mine. Ai invatat o lectie valoroasa. Daca nu, ai ramas si fara mine, si fara minte.

Romanul spune ca omul bun e nebun. (ne-bun/non-bun,intelegi tu). Parca, parca incep sa inteleg. Doar pentru ca nu spun, nu inseamna ca nu vad. In momentul in care am incetat sa strig, a incetat sa imi pese.