miercuri, 11 noiembrie 2015

Buze uscate

Nu știu de ce când îmi simt buzele uscate, mi le imaginez mai mari, mai pline, ca niște fructe care stau să crape, de pârguite ce sunt. Și-apoi văd un cuțit mic, ascuțit, dar nu e bisturiu. Care taie în carnea moale a buzelor, fără să întâmpine niciun obstacol. Buzele se lasă tăiate, iar sângele pocnește într-un strop perfect rotund, ca atunci când te înțepi într-un spin și-n vârf de deget îți porți mărgeluța roșie. Ca un cuțit cald în unt, așa-mi imaginez că trece prin buze. Și-apoi ajunge la piele, la carnea din bărbie și toată voluptatea se transformă în durere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu