miercuri, 28 octombrie 2015

Sa scrii tu cartea aia, m-auzi?

[...]Noi chiar iubeam, pur si simplu, dureros, in toata inocenta noastra.
 Cu cel mai bun tricou si blugii oarecum stramti, ne spalam pe dinti si ieseam la poarta cuiva, cu baietii veniti pe biciclete din alte sate. Suprinzator, nici de alcool, nici de tutun nu aveam nevoie. Doar de vorbe, ore fugite fara sa iti dai seama, iar la 10 trebuia sa fii in casa. In casa aia trista si intunecata, in care geamurile vuieau si puricii vietuiau in armonie. Era frig si te inveleai intr-o plapuma veche, cu miros de batranete si plangeai pana adormeai. Verile noastre n-au semanat cu ale nimanui.[...]

Un fragment din Ceva ce-ar putea fi,
de Septimia Sabadus

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu