[...]Noi chiar iubeam, pur si simplu, dureros, in toata inocenta noastra.
Cu cel mai bun tricou si blugii oarecum stramti, ne spalam
pe dinti si ieseam la poarta cuiva, cu baietii veniti pe biciclete din alte
sate. Suprinzator, nici de alcool, nici de tutun nu aveam nevoie. Doar de
vorbe, ore fugite fara sa iti dai seama, iar la 10 trebuia sa fii in casa. In
casa aia trista si intunecata, in care geamurile vuieau si puricii vietuiau in
armonie. Era frig si te inveleai intr-o plapuma veche, cu miros de batranete si
plangeai pana adormeai. Verile noastre n-au semanat cu ale nimanui.[...]
Un fragment din Ceva ce-ar putea fi,
de Septimia Sabadus
No comments:
Post a Comment