miercuri, 16 septembrie 2015

Imbecilitati deviante

Mai este putin timp pana la o alta aniversare. Prefixul e schimbat si cifra tot creste, totcreste. Dar nu singura, aduce experienta, frustrari, amintiri, dar mai ales persoane noi. Variante disonante ale aceleiasi Septimii incoerente. Cu toata intimidarea care vine din siguranta deciziilor mele (cred ca asta e cel mai frumos compliment care mi s-a facut vreodata si cel mai neadevarat, in acelasi timp), eu una rar iau decizii si cu atat mai putin sa fiu sigura de ele.

Intamplarile scurse in ultimii ani au fost suma unor beri in Atelier, vise langa un pahar de vin la 3 dimineata (sau un ibric de cafea, dupa caz)si dimineti nedormite, in care speranta iti creiona viata mai repede decat ardea tigara. Nu e de raspuns cu da sau nu, pentru ca se Intampla. Uneori, imi pare ca doar trebuie sa te adaptezi la ce se involbureaza in jurul tau si sa speri pentru mai bine.

Noptile de Vama s-au dus, nu mai sta nimeni pana la rasarit sa imparta visuri, esti batran deja si nu-ti mai pasa, tu ai doar de platit chiria si jobul iti permite asta. Ai vrea si tu sa ai fluturi in stomac, dar relatia ta e de durata, e stabila, o iubesti pe nebuna aia de sta pe langa tine de cativa ani, dar te trezesti cateodata si te intrebi: where did all the fun go?

Te duci in vacante, dar la 10 te tarai catre hotel si tot ce vrei sa faci e sa dormi, cu sau fara paharul ala de vin in plus. Iti dai jos papucii pe strada, ragi o piesa careia nu-i stii versurile s-apoi iti dai seama ca tocmai te-ai facut de rusine, ca ai o varsta si nu se mai cade, Prietenii tai nu te judeca, dar nici ei nu-s normali, n-ar trebui sa-ti fie standard.

In momente lucide, iti dai seama ca esti exact unde voiai acum cativa ani. Minus jobul, dar asta se poate remedia. Un bulevard dintr-o tara straina, unde iti bei cafeaua, o casa cu etaj ca-n filme (bine, e doar in chirie), stai cu nebunii aia de prieteni ai tai, intr-o bula in care nimeni nu te judeca.

Dar ce te faci cand trebuie sa iesi din bula?

2 comentarii:

  1. Am inceput sa scriem din nou, amandoua. Sa ne urez de bine pentru revenire ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Noi venim din vremuri in care scrisul avea putere si fie care vizita era un alt om pe care sa-l citesti, cu speranta ca intr-o zi ii vei cunoaste. Ne-as ura bine ne-am regasit, dar daca am avut dreptate si nefericirea ne face sa scriem, as fi preferat sa nu mai scrii, an-co-ro.

    RăspundețiȘtergere