vineri, 14 iunie 2013

Colocviu despre viata: scrieti tot ce stiti.

Buna dimineata, iubitule. Asa s-ar spune intr-o lume demodata. Dar a noastra e alandala, e pe dealuri si balcoane inchise nefolosite, e intre ceilalti, intre primii si ultimii.

Implinim ani, plus sau minus cativa. Nu conteaza, pentru ca nu sunt ani, sunt intamplari, tatuaje, telefoane, pahare cu gheata, concerte, geamuri deschise,  mojicii si inghetata cu scortisoara, au fost cafele langa pat si inca un curs pierdut, recuperat in noapte, dupa alte cafele, ceaiuri sau ierni.

Sentimente? Cuvant scortos ce esti tu. Te comporti de parca le-ai stii pe toate, de parca indiferent cat de aburita ni se pare noua oglinda, tu ai un cuvant exact de scris acolo. Eu sunt convinsa ca nu toate pot fi definite, dar tu nu si nu. Si-o tii pe-a ta si ma lovesti cateodata peste cap, ca o invatatoare comunista. Da' tu ce crezi? Ca eu nu pot da inapoi?

N-am iubit doar un om in acelasi timp, niciodata. Pe unii mai mult, mai des, pe altii mai rar, mai intens. Cand te tineam de mana, l-am iubit si pe el, cateodata. Apoi mi-a trecut. Uneori, noaptea cand dormeai, m-am gandit si la altii, poate. N-am avut de ales. In alte seri, l-am iubit pe cel de pe partea cealalta a mesei. Poate ai fost tu uneori, dar alteori e cert ca nu. M-am iubit chiar si pe mine cateodata, dar temandu-ma ca vei fi gelos, nu ti-am spus nicicand asta. E clar ca eu as fi fost beneficiarul principal.


Doc ma intreaba:"ce(-)ai?". Crezi ca nu stiu ca nu la mine s-a gandit cand a scris piesa asta? Bravo lui ca-mi poate lasa impresia asta.
"spune-i lui mami ca mi-e dor si doare". Vezi ce dragut e? Nu tipa ca tine, sentimentule, pune-mi un nume, pune-mi un nume.

A fost odata ca niciodata un an lung si scurt, unul care a trecut greu si atat de repede. E primul de felul asta. Mi-e teama ca mai are prieteni precum el si o sa-i tot aduca in vizita. Si-o sa treaca vremea si-o sa doara noptile, apoi o sa amortim si probabil o vom lua de la capat. In rochite colorate si locuri straine, cum stim noi.

Cand o sa fiu mare, o sa inventez un dispozitiv care va scrie dupa dictarea...din capul meu. Asa romane si sisteme filozofice, de-o sa rastoarne lumea. Poate doar a noastra, dar tot e bine. De obicei, a doua zi s-au dus si-ti ia zile sa-ti amintesti unde ti-ai lasat cheia.

Asa, poate ti-as spune mai multe, lucruri care au durut si care mai striga uneori ca n-am voie sa le las in urma, dar incerc sa nu ma uit in urma. Cand ma ademenesc prea tare, ma iei de mana si te joci cu parul meu. Siroposenia nu e chiar atat de rea. Daca e rara. Avem ochii, n-avem nevoie sa vorbim. Am invatat multe si inca mai am. Dar e din ce in ce mai bine.

P.S. Stiu, da, stiu ca asta a fost cea mai frumoasa perioada din viata ta. Si nu e gata. Pana la urma, eu sunt cea mai tare fata pe care ai cunoscut-o vreodata.



3 comentarii:

  1. Am ruginit si am pierdut toate metaforele. Invat sa scriu cuvintele corect, dar nu le mai scriu bine. Voiam sa zic ceva referitor la faptul ca intru pe blogul tau tot a doua zi dupa ce postezi dar n-am stiut cum, asa ca am inghesuit informatia undeva la inceputul propozitiei.
    Postarile astea au devenit atat de personale incat n-ar trebui sa comenteze nimeni. Eu ma simt indreptatit cumva, fiind din "vechea garda".
    Sau ce e vechi e in capul meu, scrisul tau ramanand la fel de proaspat ca ciresele alea ce trec imediat.

    RăspundețiȘtergere
  2. vechea garda. atat de frumos a sunat asta.
    asa ca noi, astia vechi, nostalgicii.

    RăspundețiȘtergere