sâmbătă, 10 august 2013

Unde-i crema? Nu e crema.

Sunt femeie. Ceea ce-i face pe unii sa creada ca sunt guru al cremelor de fata, de maini, de picioare, de cuticule, de calcaie, pentru unghii, lotiuni, uleiuri de corp sau par, pentru/dupa epilare, aer. Paradoxul consta insa in faptul ca ma cred la fel de proasta pe cat de iubitoare de consum.

Am avut o perioada in care alternam cremele ca pantofii de sezon, convinsa fiind ca un pret mai mare si brandul aduc calitate. Dupa ce m-am saturat sa "investesc" in asa-zise minuni care mai rau faceau, am intrat intr-un magazin naturist si mi-am cumparat o crema foarte buna la pretul unui sfert din cea veche. Ironic, nu s-a evaporat in 2 saptamani ca stramoasele ei.

Toate ca toate, dar o data pe luna o reclama noua, colorata , plina de imagini vii te anunta cu pompa ca un geniu a mai descoperit un ulei care te face mai tanara decat in prima zi, o crema care te salveaza de la uratenia naturala, un ingredient care te revitalizeaza si-ti schimba viata.

 O DATA PE LUNA.

Parca ai recunoaste, in fata tuturor, ca ai mintit. La fiecare crema, mi-ai impuiat capul cu extraordinarele calitati pe care le-ai descoperit, le-ai facut sa para invincibile si brusc, ma lovesti cu alta reclama.
"Momentan, asta e cea mai buna combinatie de ingrediente pe care o avem." Asta ar trebui sa-mi spui, ca eu sa continui sa cred in ce-mi oferi, iar tu sa continui sa ma jupuiesti de bani.

Nu ca as crede o iota din ce-mi vinzi, dar e chiar hilar cum va dati cu firma in cap. In fiecare luna.
O crema de la Garnier care se potriveste perfect oricarui tip de ten, chiar si atunci cand tu nu stii ce tip de ten ai.
Una care combina fondul de ten cu crema de fata, la pretul minim.
Una care te intinereste cu doar nu stiu cate zeci de lei.
Bla bla
Tot alta in fiecare luna. Unde sunt ascunse toate geniile astea, ma intreb?


Femeie sunt, dar asta nu inseamna scump. Si nici proasta.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu