miercuri, 12 septembrie 2012

Go if you wanna go. Stay if you wanna stay.

O femeie trebuie savurata precum cafeaua neagra. Neslefuita, neindulcita si dis-de-dimineata. 

Nothing stays the same. Din pacate, da. Paradoxul de care nu ne vom putea vindeca probabil niciodata: o dorinta covarsitoare de a ramane la fel si de a ne schimba in acelasi timp.
Aceeasi piesa pe repeat. Pentru ca sunt deschisa la nou si constanta in gusturi.

O vara care n-a fost cum am vrut-o si mai frumoasa decat as fi banuit-o. Cu aceleasi dureri crunte care nu se vor vindeca niciodata, nici cu cele mai avansate solutii si bucurii noi, care mi-s vechi. Un timp in care am inteles ca nu am voie sa ma bazez pe nimeni sau sa astept ceva, poate doar sa daruiesc, sperand ca voi primi.

Am invatat ca nu ma voi cunoaste pe mine niciodata. Ca plec de obicei inainte de a purta discutia cu mine sau ma trezesc inainte sa termin de citit cartea "Despre scortisoara din tine". Incerc sa imi amintesc in fiecare dimineata ca asta s-ar putea sa fie cea mai frumoasa zi din viata mea, ca depinde de mine sa fie asa (si de strainul din autobus de care sunt sigura ca ma voi indragosti candva din nou).

Poate ca nu e usor. N-a fost si nici nu are sa fie. Simplu in context, complicat in aplicare. Am oameni in jur care au descoperit iubirea si o pastreaza in moduri si emotii despre care doar am citit. Am trait experiente pe care altii nu le vor avea niciodata. Dar incep sa constientizez ca si altii traiesc ceea ce eu nu voi trai niciodata. Si nu stiu daca sa ma bucur pentru ce-am trait sau sa fiu trista pentru ce nu.

Lucrurile marunte dor mai tare decat cele masive, cele de importanta evidenta.
"Imi vreau inapoi usa plina de versuri, calcaiele uscate si mirosul de piele sarata. Acum, nu candva, cand poate... Sunt ca un copil obraznic care bate din picior pentru ca nu primeste ce vrea. Ratiunea striga ca nu se va intampla, dar urma de empirism din mine inca spera."
You know what they say about hope. It brings ethernal misery.

6 comentarii:

  1. Cel mai rau imi pare ca imi pare rau. Si nici macar nu e vina mea. In final i-am zis sa ma lase in pace. Si m-a lasat. Dar nu stie cat a durut. Poate cunosc pe cineva in autobus, tot nu am permis.

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca ai avea, n-ar mai fi autobusul. Si unde sa-l cunosti pe strainul vietii tale?

    RăspundețiȘtergere
  3. Cand citesti despre emotiile cuiva e ca si cand ai citi Harry Potter - e extraordinar, dar e doar o poveste. Chiar si cele mai emotionante povesti sunt mult mai "slabe" decat sentimentele ce le-au creat. Apropos de asta, te percep cam apatica.

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca esti deschis, poate fi mai mult decat o poveste. Pentru mine a fost.
    Asa e si normal: sentimentele sa prevaleze cuvintele. Altfel, cum ar fi?
    Nu doar "cam", dar in stil muschetaresc se rezolva tot :)

    RăspundețiȘtergere
  5. "Nothing stays the same" asta vroiam sa zic io cand mi.ai zis atunci pe fb ca mereu ai fost una :))

    RăspundețiȘtergere
  6. cum sa ma crezi tu ca e cum zic eu?:))

    RăspundețiȘtergere