Monday

Biutiful

Tocmai am terminat  “Biutiful”.
          E un film extraordinar. Uneori, oamenii folosesc cuvantul asta fara macar sa se gandeasca ca l-ar putea jigni, avand o valoarea prea mare pentru contextul utilizat. In cazul asta, plecaciunea trebuie facuta de catre cuvant.
         Nu am vazut un film atat de bun de…habar nu am daca am vazut vreun film mai bun. Cate poate spune printr-un simplu titlu. E greu de imaginat ca ar putea exista un titlu mai bun si cate spune de fapt o litera schimbata. Mi-a placut descrierea din “Esquire” de acum ceva timp, iar faptul ca Bardem era in rolul principal a adus un bonus filmului. Insa…
         Mai era o ora din film si imi doream sa se termine. Nu mai puteam indura. Povestea aduna tot rahatul din lumea asta si-l transforma intr-o poveste pe care nu ar trebui sa o citesti copiilor inainte sa moara. De la homosexuali la crima, de la moarte la un altfel de drum. Bipolaritate si parinte dedicat, sange si depravare umana. Ramanem blocati pe ideea mortii ca pe un zid dupa care nu mai e nimic si suferim cu superioritatea celui care stie ce e durerea si pretentia de a fi un centru al atentiei.
 Suntem inghititi de pesti mai mari. Mereu.
“Nu te pune cu un om ai carui copii flamanzesc.”

        Mortii stau cuminti pe scaun, mortii atarna de tavan, mortii iubesc si isi dau viata o data si inca o data pentru acelasi lucru: inca o sansa de a repara perfectiunea. Cum te impaci cu tine?  Cum gasesti puterea de a pleca si a-ti lasa sufletul aici? Avand incredere ca ai facut ce-ai putut mai bine.

"Cand spun cuiva te iubesc, spun tu nu vrei muri niciodata." Daniel Staniloaie
         Lumea asta e un timp. Ca oricare altul si ca niciunul de altcandva. Nu suntem suficient de constienti ca clipa care s-a dus nu mai vine. Fir-ati a dracu de prosti, nu va mai desteptati? Deschideti ochii aia de vaci proaste si FACETI CEVA! Daca nu pentru altii, macar pentru voi. Nu, nu va cumparati inca o pereche de pantofi. Nu poti purta decat o pereche o data.
        Ne cautam fericirea in lucruri marunte si ce e mai grav e ca ne prefacem ca o gasim.

      Futu-i neamu’ masii de treaba! Suntem niste oameni de toata rusinea si nu stiu de unde gaseste Dumnezeu puterea sa nu ne tranteasca pe toti in iad acum.
Asta nu e umanitate. Asta e crima.
Copilul meu o sa vada filmul asta si-o sa-l aiba pe post de mantra. Alta educatie nu ne trebuie.
Nu intelegem. Si nu cred ca o vom face candva.

P.S. Uitati-va naibii la film.

3 comments:

  1. l-am descărcat după ce am văzut Babel, dar nu m-am...îndurat să-l văd.
    se poate să o şi fac după recomandarea de-aici.

    ReplyDelete
  2. in sfarsit cineva exprima(si publica) ceea ce am eu pe suflet, de mult!

    ReplyDelete
  3. @Boddah
    E un fel de Requiem for a dream dintr-o alta perspectiva.
    @Manu
    Cine-i cineva asta?;))
    unshpe, ia mai taci tu, da? toti trebuie sa dormim...bine.

    ReplyDelete