Saturday

Sunt probabil acelaşi om.
Aceeaşi moartă şi aceeaşi vie, în jurul căreia toate aleargă, se învălmăşesc, se lovesc de mine, apoi pleacă spăşite. În spatele tălpilor, e mereu oglinda în care mă aştepţi. Mereu la fel, în aceeaşi mină de martir încă neucis.

Să nu uităm că oul fiert e fiert, indiferent de consistenţă.

Simt valuri care încep să spargă baraje psihice, autoimpuse sau nu. Nu e momentul, încă nu.
Mai am puţin. Durerile mele nu trebuie să macine pe altcineva decât pe mine.

Mă arunc deja cu gandul în locuri unde-mi va fi peisajul în curand. Acolo e bine, frumos şi colorat.
Pentru asta o să mişun, o să mă târăsc, voi săpa cu unghiile şi-mi voi zgribuli dinţii. Pentru un viitor pe care chiar dacă poate nu-l merit, îl vreau. Şi, momentan, ăsta-i lucru mare.

Nu-s ce-am fost şi nici ce voi fi.
Ăsta nu-i sângele meu. Uite, gustă şi-ai să vezi.

(N-am mai scris de foarte mult timp. Cred ca am uitat plăcerea de a scrie cu un creion foarte ascuţit, sunetul pe care-l face pe coală sau imaginea cărbunelui înecat în coala moale.
Reîncep să citesc. Mi-e greu, dar mă forţez. Nu mă pot ofili de tot. Nu încă.)

Treptele verii- Marta Bărbulescu

6 comments:

  1. Suntem prea tinere ca sa fim atat de obosite..

    ReplyDelete
  2. Din pacate nimeni nu ne intreaba cat de multe putem duce, daca anii ne sunt de ajuns pentru cat avem de...

    ReplyDelete
  3. se pare că visele tale vin în cele mai bune momente.

    când mă visezi, să ştii că e furtună aici.

    ReplyDelete
  4. Nu cred ca e bine sa ramai indelung in starea sumbra a acestor replici, care de altfel sunt bine construite si par rostite autentic, unele chiar patrunse misterios si de un pic de umor de calitate. Liviu

    ReplyDelete
  5. Cert e ca sunt un soare.
    Nu, nu cel de dupa furtuna.

    ReplyDelete
  6. @Liviu nici eu nu cred ca e bine faptul ca ne razboim intre noi. Dar o facem :)

    ReplyDelete