luni, 6 iunie 2011

Umanitate. Prima iertăciune.

Te-am iubit exact atât cât mi-a permis stăpânirea de sine.

Câte unghii smulse în noapte și alergări de nebună în jurul unui cerc vicios. N-ai să știi tu.

Să nu crezi că n-am iubit. În vremuri de demult, am făcut și asta, căci n-am vrut să experimentez moartea fără să am ce împărtăși oamenilor de acolo. Oamenilor poate e mult spus, dar n-aș avea cum să-ți explic.

Să știi doar că eu știu. Îți simt neliniștea și nopțile când te ascunzi în spatele versurilor. Da, acele versuri. Să nu fii copil și să nu-mi spui.

Știu să răsucesc clătite în aer, să-ți enumăr condimente și să-ți explic diferența dintre cardigan și blazer, dar habar nu am cum să fiu mulțumită cu ce am. Să văd partea luminată a lumii, în loc să plâng pentru cealaltă jumătate de glob care e înecată în nelumina lor.

După ore și ore,  încă sunt acolo. Mă doare și nu știu ce. Aștept doar apa caldă și îmi promit mie că mă iau de mână și mă duc până unde mi-e locul, nu mai aștept pe nimeni care să-mi dăruiască totul și să mă golească.

Încă vreau aceleași lucruri. Doar că maturizarea a adus cu ea și genocidul viselor. Idealismul a murit și miroase mai rău ca un alcoolic înecat în propria vomă.


Iartă-mă, te rog. Iartă-mă pentru ce am făcut din tine, pentru că te-am ucis de atâtea ori. Iartă-mă că nu am avut răbdarea de a vedea drumul asfaltat și am preferat să o iau la fugă desculță pe un câmp plin de trandafiri sălbatici. Da, imaginează-ți că mai sunt și lucruri care mă ating.


Cu angină stabilă realizez că multe au fost și nu vor mai fi, că altele ne vor mai ține și ne vor da drumul.
Dar mortul e mort chiar dacă nu pute.

Uneori, puterea pe care o am asupra celorlalți mă sperie. Pentru că pot ucide prin cuvinte. Nu iubirea e cea care ne leagă întotdeauna, iar obsesiile ischemice schimbă parole către uși pe care nu le-am plătit noi, ni s-au dăruit.


6 comentarii:

  1. Cateodata tac pentru ca nu stiu cum sa iti zic ce-mi vine, nu pentru ca nu vreau sa-ti raspund...

    Si, da, cu cat ne simtim mai puternici ne detasam mai repede...si nu-i neaparat dorit nici chiar de noi... eh.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Liz
    complicatiile astea nu maresc savoarea unui croissant cu unt

    @Skely
    tare original

    RăspundețiȘtergere
  3. @Bex
    ar fi mult mai usor, nu-i asa?

    RăspundețiȘtergere