Noi nu avem carnete de donator.
Suntem niste rebeli ai accidentelor. Prea putine sunt cele care se intampla acasa, langa mama.
Deci...
In cazul in care candva situatia o va permite, vreau sa fiu donator.
Piele, ochii, rinichi, inima,ficatul (daca va fi in stare buna), stomacul, plamanii, tot.
Doresc ca aceste randuri sa constituie acceptul meu oficial, eligibil in orice situatie, de a fi donator de organe.
de acord anacuzie. dar de unde până unde anorexică?
ReplyDeletefoarte frumos partea cu donatul de organe după moarte, presupun, dar de ce atâta altruism? cumva doreşti să te răscumperi în vreun fel?
suntem cu totii anorexici. in mai multe feluri.
ReplyDeleteDeloc. Eram de asta parere si inainte sa mor.
mai bine să fim cu toţii dozatoare de organe
ReplyDeleteand live happily ever after
Mare grija de organele tale. Mare grija, altii se vor bucura de ele. Ai un loc in lista de mea bloguri, asta pentru altruismul de care dai dovata. Anorexia...da, bine ai venit!
ReplyDelete@su after e mai usor decat happily
ReplyDelete@un trup am zis ca le donez. cata grija voi avea de ele....depinde de stare :) multumesc.
ideea este foarte filantropica!
ReplyDeleteÎmi place ideea. De altfel, şi eu o menţionasem explicit în testament.
ReplyDeleteSunt curioasă dacă ai dori să fii incinerată după ce ţi s-ar preleva organele.
filantropic e un cuvant prea mare.
ReplyDeletevoiam asta candva. aruncata de undeva. dar poate e mai bine sa ma intorc de unde am plecat. nu mi-as dori sa ma linga vreun caine.
da
ReplyDelete