Un loc aproape gol. Un tavan din care se scurgea alcoolul prin franghii dureroase.
O zvastica si picioare goale.
Lume putina. Exact cat trebuie. Si muzica...muzica buna, cum rar mai gasesti/auzi/simti.
Prin fumul de tigara, intr-o engleza stricata, omul imi spune : e muzica lui, dada, e a lui. Si asa apare Mr. Levy, o fiinta de-un contur al spatiului destinat convulsiilor epileptice. O vorba, 2, un joc si e dimineata.
Nu era muzica lui. El era doar co-scheletul unei trupe absolut geniale: 1Leu. Reggae pur. Asa se si numeste albumul. Vlad e-un tip simplu. Atat de simplu cat poate fi un om ascuns in natura.
Unicul regret e ca am trait pana acum far` de acordurile alea.
Blogu' omului in blogroll. Ascultati.
Chiar tare.
ReplyDeletenext time , sweetie
ReplyDelete