Se spune ca nu ne amintim decat ceea ce nu s-a petrecut nicicand.
Stai sa vezi cum e cand iti amintesti ceea ce s-a petrecut intr-adevar.
Cand e deja prea tarziu, ai sufla si-n iaurt. Da' tot degeaba.
Cand regreti tigarile din diminetile alea tarzii si stii sigur ca n-ai baut paharul ala... in plus.
Nu sunt altceva decat exist si nici nu voi fi altceva decat pot fi.
O tipa care se incapataneaza sa creada ca exista iubire si nu doar pentru fraieri, refuza constant, frecvent si cu fervoare sa publice vreo carte, iubeste ciocolata si lenevitul in dupa-amiezi, dar mai ales rememorari cu biciul in fiecare seara de luna noua, vara si iarna cu platouri si stele si un oras mort.
Si da, e mult mai usor sa traiesti cand oamenii vad in tine ceea ce nu esti.
:) frumos.
ReplyDeleteDe ce sa fie mai usor sa traiesti cand ceilalti vad in tine ce nu esti?
ReplyDeleteConsider ca e foarte greu. Consider ca e chinuitor chiar.
Mai degraba cu doua taisuri.
ReplyDeleteE, intr-adevar, foarte usor. Cele doua taisuri le simti doar tu, traitorul.
ReplyDeleteMultumesc frumos ca ai trecut prin casuta mea.
ReplyDeleteTe imbratisez cu drag.
Sarbatori in iubire si prieteni dragi.
“ Marina mi-a zis odata ca nu ne aducem aminte decat ceeace nicicand nu s-a petrecut. Avea sa mai treaca o vesnicie pana sa-i patrund spusele”.
ReplyDeleteCarlos Ruiz Zafon - Marina. Polirom, Iasi, 2010.
:)
Sper ca nu te-am suparat. Respect pentru ca ai citi cartea si respect pentru ceea ce scrii aici.
Nu. Imi scot palaria in fata ta pentru ceea ce citesti. Cu adevarat.
ReplyDeletesoni are cel mai de rahat sfarsit posibil. sa scrii un asemnea sfarsit la o carte, care e chiar buna, e ca si cum ti s-ar lasa la intrare!
ReplyDeleteCraciun fericit!!:*
ReplyDelete@skely perspicace ca intotdeauna
ReplyDelete@dishku nu e ca si cum viata noastra va avea garantat un final genial. sau macar decent.
@zana danke