Si-a turnat budinca de ciocolata in urechi. Intra, intra!
Stai jos. Pe piele, da.
Copilul a mintit. Chiar inainte de Al Doilea Razboi Mondial.
Nimic nu se scurge pe mine, exceptand cuvintele ciupercilor la cuptor.
Prin mine, e alta poveste. Multa, multa epifiza. Si ganduri. Un rau, doua nu prea multe.
Daca-ti fac o electrocardiograma, ma crezi?
Am un control. Dupa ce se vinde desenul.
Mi-a luat fruntea si a fugit.
Eu cu a cui minte mai fac poze?
Tocmai cand rusii plecau, mustata lui s-a uscat.
Ah, cat de putin imi placi!
Si totusi, cum de te pot iubi, chip de jeton ce esti?
Piamaterul ii da un bip parenchimului. N-are centi de-un mesaj.
Amestec de istorie cu Hitler/Stalin, cu neuro in Piamater si cardio in Ecg. Imi place ce scri, pare a fi un puzzle pe care doar tu il intelegi, altii doar incearca sa desluseasca.
ReplyDeletevulnerabilitate
ReplyDeletecărui parenchim?
ReplyDeleteare vorbe...de un mesaj?
ReplyDeletemultumesc...e placut sa vad ca-mi pieptani in tine cuvintele.
@ancuta ion ar trebui sa stii
ReplyDelete@purpur de miozotis multumesc la randul meu
''Eu cu a cui minte mai fac poze?''
ReplyDelete:)) de belea intrebarea...
La câte parenchimuri îs, mi-e greu să-mi dau seama de care vorbeşti. O fi ăla cerebral, ăla renal, ăla pulmonar... Dacă zici pia mater, ar trebui să fie cerebral, dar dacă tot sunt aşa aproape, mă întreb de ce i-o da beep, nu pot întreţine o conversaţie orală? De-aia mă gândeam că poate comunică cu alţi tovarăşi de prin alte teritorii anatomice. În caz că fac aşa, activarea roaming-ului ar fi o idee bună :)
ReplyDeleteepifiza
ReplyDelete