sâmbătă, 12 septembrie 2009

e piesa mea de teatru


Eu. Tu. Regizor: eu. Ambianta: 3 vrabii si un cuc mort. Cadru general: parcul copcilor putreziti. Scena: banca ranceda.
Motiv: conversatie idioata.
Tu: Pasarile zboara.
Eu: Da. E o chestie destul de banala. Se petrece de cateva milioane de ani.
Tu: Copacii sunt verzi.
Eu: Extraordinar de verzi.
Tu: As manca o inghetata.
Eu: Vanzatorul s-a uscat deja.
Tu: Te iubesc.
Ma ridic si plec. Pantofiorii de panza nu lasa niciun zgomot pe frunzele amarui. Rochia alba alearga pe lanuri de grau, fara pic de rod. E-o lume moarta. La fel e si el. Are ochii mari si scosi din orbite, oasele galbene si parul lung cret.
Vomit la colt de terasa. Umbre de oameni vii ma privesc ciudat. Isi imagineaza ca sunt beata. Macar de-as putea…Ma reintorc in cadru.
El e tot acolo. Zambeste tamp.
Tu:Am vazut o ghinda.
Eu: Eu nu.
Tu: Dumnezeu ne iubeste pe toti.
Eu: Asa se zice.
Tu: Luna rasare sau apune?
Eu: Depinde de moment.
Tu: As vrea sa ma trezesc cu tine in fiecare dimineata.
Ma enervez. Chiar nu pricepe? Acum chiar plec. Macar de ar pleca si el. Auzi la el! El e mort. Eu sunt intre. As vrea sa mor.
(plangi)Ma uit in jur. Nu e nimeni. Sparg un ou de soare. Ma intep in coaja. Picura sange. (am zis “plangi”) Asta e chiar culmea. Eu sunt regizorul. Eu decid ce, cand si cum. Zgarieturile de pe fata incep sa sangereze. Degetele fara unghii par hidoase. Dar macar nu trebuie sa ma agit cu ce oja ma dau.
M-am plictisit sa fac pe demiurgul. Il las pe Dumnezeu sa conduca tot. Nu stiu cum are rabadare. Ma duc in celalalt parc. Flori, copii si veselie. Nu inteleg cum unora chiar le place. Mie imi fac greata.

6 comentarii:

  1. Ea si El. Cam asa se intampla in majoritatea povestilor, filmelor, pieselor de teatru.
    Nu stiu de ce dar am impresia ca femeile incep sa conduca lumea :D (nu conteaza ca avem numai presedinti de genul masculin, ca in fata apar decat barbati imbracati in costume mult prea serioase, in spatele lor femeia stie cum trebuie calcat costumul, femeia ii spune cum trebuie sa se poarte pentru a fi cine este el in fata tuturor).

    Mi-ai amintit ca ar cam trebui sa imi schimb si eu culoarea de pe unghii. Sar acum nu stiu ce culoare sa aleg :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Scurt metraj mut. Nu e placut sa retraiesti ce n-ai avut..

    @Un suflet: Nu cred ca femeile incep sa conduca lumea, poate o fac de multa vreme insa n-as numi-o hegemonie asupra barbatilor ci mai degraba un pact de intr-ajutorare :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Piesa ta de teatru mi-aminteste, oarecum, de "Cantareata cheala" a lui Eugen Ionescu. Replicile sunt la fel de fade... Si totusi, la tine e ceva mai mult decat teatru abstract. Pentru ca noi chiar intelegem ceva.

    RăspundețiȘtergere
  4. in piesa ta de teatru el trebuie sa joace asa cum vrei tu.si el se razvrateste si nu-si invata rolul.dar daca nu-si face meseria,eu zic sa gasesti alt actor mai priceput!

    RăspundețiȘtergere
  5. trebuie sa iti citesc cu mai multa atentie articolele, pt ca incep sa iti pierd sirul. imi place ca fiecare articol are, sau pare a avea o mica particula de realitate in el. si imi place ca mi-e foarte greu sa o deslusesc.

    RăspundețiȘtergere