Pasi de negura se contopesc, lovind furtuna si ard in focul unei vesti rele.Furtuna spulbera ce a mai ramas din orezul cu banane, acum praf...Stau intinsa pe pat si simt mirosul otravii...e peste tot pe ulita.Ei spun ca vine de pe mare.Simt mucegaiul metaforelor moarte de saptamani sub fereastra mea.Urca si se aseaza pe geam.Ma privesc.M-am obisnuit. Mortii din fantana ies scheletici si se plimba prin sat. E si generalul pe acolo.Lumea nu se mai sinchiseste.Batrana spune ca vantul i-a adus vestea asta.O astepta de 20 de ani.Mireasa are pamant sub unghii.Buchetul ii e ofilit.Toti sunt batrani. Deschid dulapul si praful antic ma ineaca cu reprosurile lui, amintirile ma lovesc.Credeam ca am aruncat urna cu cenusa lui.Mi-a lasat-o chiar el cand a plecat.Frunzele ingalbenite, pline de molii venite de pe continent,ale cartii miros a coroane de morti, a negru, a viata irosita. Metaforele sunt tot acolo.Mi-am scris testamentul.Sunt 237 168 de pagini goale.Acolo e viata mea.Mirosul de mancare putrezite si ziare umede s-a imbibat in peretii camerei.Trandafirii sunt aici de cand i-a adus el.Sunt plini de viermi.Azi e a 237 168-a zi.