Wednesday

29.1

 Îmi pulsează coasta și îmi aud sângele alergând prin artera principală, e normal, nu are de ce  îți fie frică. Dar oare când mi-a fost frică ultima dată? Sentiment primitiv, plin de însemnătate, de neregăsit decât în diminețile prea grele și serile mult prea triste

Curge vinul, berea și toate celelate către nimic, corpul e prea obosit și prea obișnuit  mai reacționezerămân cu durerea de mâine și cu anxietatea de azi. 

Sunt aici sau acolo? Sunt doar hârțogării, singurul spațiu locativ e în mineîn tine și oriunde mai decid  îmi depun trăirile, larve ale unor sentimente posibil  înflorească, sau  acapareze totul până gând gazda renunță  mai vrea,  mai asculte,  mai danseze prin casăSaula metrou. 

Mai ții minte când dansai la metrou? Sau când purtai culori? Sau când încă sperai?

Mostly, fu for being you. 



Source: Aida Muluneh

No comments:

Post a Comment