Îmi pulsează coasta și îmi aud sângele alergând prin artera principală, e normal, nu are de ce să îți fie frică. Dar oare când mi-a fost frică ultima dată? Sentiment primitiv, plin de însemnătate, de neregăsit decât în diminețile prea grele și serile mult prea triste.
Curge vinul, berea și toate celelate către nimic, corpul e prea obosit și prea obișnuit să mai reacționeze, rămân cu durerea de mâine și cu anxietatea de azi.
Sunt aici sau acolo? Sunt doar hârțogării, singurul spațiu locativ e în mine, în tine și oriunde mai decid să îmi depun trăirile, larve ale unor sentimente posibil să înflorească, sau să acapareze totul până gând gazda renunță să mai vrea, să mai asculte, să mai danseze prin casă. Saula metrou.
Mai ții minte când dansai la metrou? Sau când purtai culori? Sau când încă sperai?
Mostly, fu for being you.
No comments:
Post a Comment