O jumătate de an de panică, nopţi nedormite şi clipe în care am uitat să respir. Numărul m-a împins într-o grotă prea puţin luminată, de unde-i vedeam pe toţi medici, ingineri, afacerişti sau chiar familişti. Se perindă toţi ca la o paradă inexactă, cu togi, realizări şi o destinaţie definită, fie că-i vacanţa de anul viitor sau cariera.
Anul ăsta aş fi fost căsătorită, un copil, casa cumpărată şi o companie cu numele meu.
Anul ăsta, familia mea ar fi trebuit să fie altundeva, altcumva. Mai bine.
Anul ăsta, vorbeam franceza fluent şi mă apucam de italiană. O oră pe săptămână de greacă, să mi se ostoaie dorul.
Anul ăsta, eram la doctoratul de Clasice, la Oxford, deşi n-aş fi refuzat nici Harvard.
Anul ăsta, ştiam să înot, îmi reînoiam abonamentul la sală şi meniul meu se răsfira printre somon, verdeţuri şi ghimbir.
Anul ăsta, lucram în presă şi o ardeam arogant pe tocuri mai scumpe decât salariul care m-a trecut de facultate.
Aparent, sunt mai multe crize în viaţă, nu doar cele mijlocii.
Anul ăsta, sunt o licenţiată în latină care lucrează într-un restaurant. Surprinzător, mi-e drag să fiu acolo.
Anul ăsta, Londra a devenit un fel de "acasă".
Anul ăsta, mă duc la concerte la care nu credeam că voi ajunge vreodată.
Anul ăsta, l-am primit pe al meu Zafon şi un Cimitir al Cărţilor Uitate.
Anul ăsta, am lăsat vinovăţii cărate în spate să mă mănânce, ca să realizez, după ani şi ani, că nu am cum să controlez totul în jurul meu şi oricât aş vrea, nu pot să fiu tot.
Anul ăsta, m-am îmbolnăvit de mai multe ori decât ar fi trebuit.
Anul ăsta, am cunoscut oameni de care m-am lipit la suflet.
Anul ăsta, sunt mai puţin eu, habar nu am unde merg, dar ştiu că trebuie să înveţi să trăieşti atunci când nu mai vrei.
Anul ăsta, învăţ să înot, să citesc în spaniolă şi mă dau cu placa.
Anul ăsta, am învăţat să chill dă fuc down and just enjoy the ride.
20 years with them and 5 for 3SE.
No comments:
Post a Comment