sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Incongruenta

"Cu hainele date jos, suntem sensibili si vulnerabili."

Perioada care precede primul iesire, primul sarut, prima noapte castiga uneori in fata momentului de dupa. Daca totusi e la fel sau chiar mai bine, ti-ai gasit omul. Fluturasii de pustan, cand o asteptai in fata blocului sau ii lasai flori pe geamul de la baie isi pierd parca din farmec si te trezesti ca analizezi atat de mult incat fiecare relatie devine un termometru, un ceas sau un pat cand ai nevoie. Trebuie sa fie mai mult de atat. Nu stiu cum, dar trebuie. Ne dezbaram de obiceiuri la fel de greu precum le-am invatat, iar obsesia nostalgiei nu dispare, oricat de multe lucruri noi crezi ca s-au intamplat.

N-am inteles niciodata de ce atunci cand te indragostesti, esti purtat mereu inapoi catre prima dragoste. Asta pentru ca n-am avut decat prima dragoste. Asa copilaroasa, plina de planuri si promisiuni naive, e a mea si a fost ce am avut nevoie atunci. Nu ma vad pe mine de acum in cea de anul trecut sau de acum trei, nici mai puternica, nici mai slaba. Stiu ca la un moment dat voi invata ca a lasa de-o parte nu inseamna a uita sau a trada, iar a da sanse nu e slabiciune.
Ma simt bine spunand ca nimeni nu ma cunoaste, fiindca asa e. Poate ar trebui sa vad dincolo de prima stare si sa admit ca nici eu nu ma cunosc. Sunt poate de aceea atat de incontrolabila, indiferent de arhetip.

Senzatia e intotdeauna aceeasi: impresia unei caderi in gol, dorinta de a te ghemui si muzica data tare, incat sa nu auzi cum se sparg toate in tine. Maine o iei de la capat, pentru tine, pentru ceilalti sau din inertie. Rutina nu omoara mereu, pentru ca uneori e motivul pentru care ne trezim dimineata.

2 comentarii: