vineri, 4 martie 2011

Deliciu ilegal

Am spatele curbat ca lexicul unui analfabet. Cu variatii si valente incredintate altor maini decat ale mele, ale mele fiind ale tale, iar tu mi le daruiesti, dupa ce le-am donat. Seara cinam mereu degete sote cu vin alb.

Salbaticul inca invata sa tasteze aleatoriu, sperand ca va gasi regiunea sacrala sau macar un ligament galben.

Te agat de carlig. Am nevoie de-un nou rig. Cel vechi suspina deja. Anestezicul nu va fi niciodata mai mult decat falangele mele pe buzele tale date cu unt de shea. Am un cutter cumparat la promotie si o mina de-a dreptul vesela. N-am pleoapele colorate, doar stii ca nu ma machiez niciodata. Iar specialul nu-l gasesc aici. Nici odorizantul de masina.

Decupez cuvinte si cateva nopti petrecute pe intuneric din pas in pat din pielea  neteda-ti de pe spate si incep sa regret ca ai abdomenul ala absolut delicios. Dar crestez cu grija numele meu intr-un patratel de muschi abdominal. Sa stie toata lumea ca eu te-am iubit, nu alta. In camera obscura agat fasii si fasii pe sarma si stiu cat de bine arata parul meu in lumina asta. Picioarele tale sunt crengi impletite intre ele, echinoctii ale unor anotimpuri pierdute. Asa ca masina mea de restaurat piele imprima ultimul poem scris de vreun inspirat in baia din J.

Ce sange? Nimic nu curge din tine. Niste idei, nihilisme, si ceva refulari crescute cat sufleul de ciocolata bine facut. Termina naibii cu sunetul ala, ca ma incita la lucruri greu de imaginat. Si data viitoare, as sugera sa-mi lasi cartea de vizita a unui psihiatru. Ultimul psiholog si-a luat campii. 

Oprirea functiei cardio-circulare nu e moarte decat combinata cu cea respiratorie. Iar tu respiri prin mine. Agonie deliranta si niste functii tanalogice de acelasi grad cu cele biologie. Daca te-as zdrobi organ cu organ, agonia n-ar mai exista. 

Dar cine sunt eu sa-ti rapesc euforia ultimelor clipe?

8 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Tu esti fericirea finala a unor clipe ce nu se mai intorc...

    RăspundețiȘtergere
  3. Cand ma dezgusta nihilismele pe care le citesc ici-colo, ma refugiez aici, printre randurile tale.

    RăspundețiȘtergere
  4. @doar eu mi-ar placea sa fiu mai degraba fericirea suprema a unuia care nu iubeste bolnavicios
    @un trup prea mari laude. nu de alta, dar tu ma lasi fara cuvinte.

    RăspundețiȘtergere
  5. N-ar mai fi deliciul atât de deliciu dacă n-ar fi ilegal.

    RăspundețiȘtergere
  6. Septimia, tu nu stii sa primesti laude, nu stii sa primesti critici, totusi, ce-ti poate oferi un biet cititor nebun ca mine? Tu insati esti nebuna, dumnezeule cat de nebuna, primeste ce ti se ofera, mai ales daca e de bine. Nu ! Nu sunt cititorul care vine cu laudele pregatite in buzunar, ele se nasc pe masura ce te citesc. Haide, primeste ! Si zambeste naibii o data, nu mai sta asa incruntata.

    RăspundețiȘtergere
  7. Sa fiu a naibii daca n-am un zambet frumos :)))
    Asta e adevarat. N-am stiut niciodata sa primesc complimente. Asta nu inseamna ca nu le apreciez. Cu exprimatul stam mai greu ;))

    RăspundețiȘtergere