joi, 25 martie 2010

albastru de metil




Sanţuri murdare de leucocite stoarse pe gâtul tau. Abrupt sentiment pe şira spinării. Scalpel şi penel. Desenează-ţi conturul cu cretă albă. Astupă-ţi craniul cu o gumă de mestecat. Ţipă înlăuntrul tău, oricum te minţi că o faci pentru tine. Neuroni slăbiţi conectaţi prin legături bolnăvicioase. Şi noi avem propriul bâlci al deşertăciunilor. Aprig strigăt de stomac speriat. Întors pe dos şi galben, certându-se cu sine pentru ultima bucată de săpun fucsia. Aiureli pseudo-obsesive sau minimalizat dezvoltate. Cauzalitate şi revers. Nu exişti fără mine, iar eu nu te las să trăieşti prin mine.

Scrii …frumos.


Filozofez, sperând să umplu cu hieroglife semantice şi antice ultimele două vertebre. Sălbatic congres al unei minţi coagulate. Supradoză de doză de heparină. Hiperinsulinismul organic. Două puncte. Orgasmic. Premisa falsă duce la ipoteză falsă. Tumoră de andrenalină. Îmi iau zilnic doza de clorură de calciu. Necroză a gândurilor. Nu, rephrase: a iubirii (ipotetică manifestare a unui lob temporal). Aritmie digitalică a mâinilor pe pian. Fals ataşament de scutul exterior.
Mă tratez cu dimetilpropranol. Devin astfel automat blocantă la aritmii exterioare.

Conştient.Inconştient.Subconştient

Iar tu, descâlceşte-ţi venele. E timpul să devii om. Lasă-ţi cerneala albastră din cartuş să-ţi fluidizeze temperamentul. Există o vagă importanţă acordată catetelor....sau cateterelor. Prin şanţ îţi alunecă alegerile greşite, doze în cantităţi de doze în care spumegă Vitriolul.

Ironia vieţii
„Stai în faţă.”
„ Nu.”
„Iar tu vino lângă ea.”
Ma întorc stupid şi două elemente paroxistice îmi transformă zâmbetul într-o criză de hipertensiune. Rânjesc idiotic spre un obiectiv care îmi deformează realitatea şi îmi amintesc că am împărţit acelaşi pat. Toţi.

„Povesteai continuu. Nu puteam să dorm.”

Un prim-ultim primordial moment spart de fericire. Se stinge, înecat în perfuzie. Perfuzie pe care la momentul oportun ţie mi-ai spart-o. Apă la plămâni. Nu, la suflet. Fals. Sufletul nu e materie, nu gândeşte. Deci nu există. A fi = a gândi.

„Mă sufoci”

Cu mâna mea, conştient şi constant. Două C. ACC. Anormal de conştient şi constant. Te/vă/îl. Pronumele nu contează. Important e verbul.

„Încă crezi că lumea se învârte în jurul tău.”
Da, în lumea mea totul se învârte în juru-mi, ca peştii în jurul pietrii. Nu fi invidios că nu te las în lumea mea. S-ar putea să îţi placă prea mult.
Recomandarea medicului:

Gambutrol. De 27 de ori pe zi, în fiecare nanosecundă. Timpul nu e relativ, e sensibil. Expresia sensibilităţii creatorului. Gambutrol. Baraj pe atriul stâng.
Explicaţie. Explicabil. Explicativ. Explicit. Exploator. Expropriator. Toate se aplică.

2 comentarii: