Sunt furioasa. Da, sunt. Pe fiecare amarat/a care nu si-a amintit ca e ziua mea, pe cei care imi spun ca le e dor de mine, dar in fiecare zi ne prefacem ca privirea e destinata mereu ferestrei, pana cand rabufnim si spunem, mereu altcuiva ca doare. Sunt furioasa ca nimic nu merge bine, ca pe langa mine totul merge pe role roz mai departe, ca pana si amarata aia de “mas o menos” are un “gagic”. Ma rog, pe asta nu sunt furioasa, dar nu imi venea alt exemplu. Sunt furioasa pe fiecare zambet sincer si pe fiecare clipa dansata gresit in trecut. Mi-e greata de tot ce ar trebui sa scriu in biografie si nu ma pot obisnui cu faptul ca unii chiar vor sa ma surprinda si ca strainul din banca a patra ma cunoaste mai bine decat oamenii mei de-o viata.
Si doar stii ca nu voiam decat o “pensionare faina, vacaaa!”
P.S. a trecut suficient timp de la moment, ca sa ma pot preface ca nu mai imi pasa.
stiu cum e
ReplyDeletemacar exista blogul unde imi vars frustrarile
si eu am ciuda pe fiecare zambet sincer .
ReplyDeletedar pe alea ce apartin strainilor .
dă-i dracu,aruncă-le zâmbetele de cacao la gunoi şi ia-o de la capăt.
ReplyDeletecu tine,cu tine,cu tineeee!
şi poţi să mai şi calci greşit,nu mai sunt "drăguţii" de ei să te atenţioneze.