Wednesday
tu.nimic mai mult.
Ma plictisesti. Tu. Ca persoana, entitate, omida sau cantec. Ti-ai jucat toate sansele. Le-ai jucat prost. Ai pariat pe calul gresit. Esti un amarat care stagnezi in prostia ta, zambind tamp de fiecare data cand cineva te ia la misto. Iti imaginezi ca eu sunt proprietatea ta. Gresit. Nu sunt si nu am fost a ta niciodata. Esti gol. Interior si exterior. Esti ca apartamentul lui A. Plin de kitsch, dar gol. Nu deschide gura. Te rog. Bunul-simt m-ar obliga sa te ascult. Si asta e ultimul lucru pe care il vreau. In ceata aia din cap, cum anume iti dai seama ca e dimineata? Sau instinctul tau nici macar animalic te trezeste? Atitudinea asta nu tine la mine. Stii bine. Nu ai nimic interesant. De fapt, nici macar banal. Pana si camasa aia pe care ti-o lauda toti e de la mine. A ales-o mama. Eu nu voiam sa iti duc nimic.
Vii cu ceasca aia de cafea. Cu bomboane si vreo 2 portocale. Ai auzit tu de undeva ca imi plac. Nu de la tine. Clar. Sunt vechi si pline de praf. Imi faci greata. Ce-oi fi facand eu aici?
Tu evident nu iti dai seama de nimic. Turui inainte, de parca te-ai teme sa nu pierzi trenul. Nici macar nu vezi ca s-a terminat zaharul. S-a terminat. De mult. Din secunda 2, daca ma gandesc mai bine. Ma mir ca ai rezistat atat.
Incepi cu psihologia. “De fapt..” “Poate…”. Nu ma simt vinovata. Eu nu te-am vrut de la inceput. Stii si tu cum e cu jocul psihologic. Doar ca eu l-am inventat.
Gata. Mi-a ajuns. Plec. Fara niciun cuvant. Alergi dupa mine. De ce nu te poti impiedica pe scarile astea? Ai scapa lumea de o umbra putrezita. Dar tu sfidezi orice lege. Ramai in viata, stresezi lumea. Promit ca la urmatoare aniversare iti iau eu cravata. Una care nu o sa se rupa in momentul x.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Iarta-ma...stiu este o postare serioasa, dar pe mine a reusit sa ma amuze, cu cat inaintam in lectura cu atat deveneam mai cuprinsa de poveste.
ReplyDeleteBuna ideea cu cravata, sper sa tina :D
e ceva ce tu nu vrei sa ierti.:D
ReplyDeletenice one:D
Avand in vedere ca eu i-am luat o carte ("De ce iubim femeile", de Cartarescu), nu prea are ce sa faca cu ea... Mai bine ii luam si eu o cravata, ar fi fost o idee mult mai stralucita!
ReplyDeletete minti pe tine cand spui toate astea sau chiar asta simti? :D
ReplyDeletecred ca individul asta care nu iti induce nimic bun,nici macar o stare de relaxare sau cel mult de liniste,si-a (sau i-ai) oprit traiectoria inca din momentul 1.
ReplyDeletesincer si pe mine a reusit sa ma amuze putin postarea asta. dar imi place ca nu e scrisa intr.o nota foarte sobra si dramatica.
ReplyDeletePina a ajunge la "plec", imi imaginam diverse persoane din viata. Poate la tine e una, la mine - citeva care intrunesc aceste caracteristici. Funny este ca desi uneori imi fierb creierii in preajma lor, ei imi fac viata mai funny :).
ReplyDeleteLa tine mi se pare ca e vorba de un iubitel fara personalitate? da?
draga Septimia incepi sa semeni cu Andrei Gheorghe...
ReplyDeleteiti vine greata de un lucru cand il ai langa tine prea mult.cand gusti din el in exces .
ReplyDeletefinalul e esential
scumpa meaaaa >:D<
Foarte frumos, imi place cum scri . :]
ReplyDeletede fapt..poate....
ReplyDeleteai uitat
:""pai sa vezi ca....
unul din textele tale acre pe care le aodr efectiv:x
ReplyDeleteador*
ReplyDelete