I am always right

Pamantul asta nu e alegerea mea. Ar fi incorect ca eu sa aud, nu? Nici voi nu ati auzit. E tipic pentru mine sa ma ratacesc.E caracteristic mie. De-asta exista oamenii care...care. Ma asteapta, ma trag inapoi sau ma tin de mana atunci cand trebuie. Eu stiu ca am fost unde trebuia atunci cand trebuia. Si ca am impartit amarata aia de portocala cum trebuia. Acum nu mai e de ajuns. Iti las impresia ca imi pasa de egalitatea intr-un grup de 489278292? Deloc. A existat o vreme in care simteam mirosul de prajitura. Acum ori nu miroase deloc ori e un miros infect. Topurile alea in care iti asezi dulciurile e cel mai mare rahat. De incredere...ce sa zic? am presarat in exces peste gris si acum e amar. M-am saturat sa imi pese de altii. Si sa ma simt vinovata. Dar ce pana mea sunt eu aici? Vanzator de portocale? Unde naiba iti tii ciresele? Atarnate in pom? Expozitie? Si unde naiba e punga aia cu jeleuri cand eu vreau sa mananc? Nu stii? asa ma gandeam si eu.