sâmbătă, 4 aprilie 2009

vorbind despre mine...[reeditare]


Incerc sa nu ma impiedic de gandurile mele...incerc sa le transform in arta..in dans..in pasi de tango...sau in grafica...in umbre care iti creaza iluzii..iluzii k vantul sopteste...k soarele e rece...ca frunza a ales exact acel moment ca sa se desprinda, pentru a te putea atinge..in cerul care devine deodata plumburiu..pentru a se solidariza cu tine...am ales cuvintele...nu sunt cea mai pura forma de exprimare...de obicei nu le gasesti...atunci cand le gasesti...nu le folosesti corect..cuvintele sunt un mod de a trai...ele sunt eu...eu sunt ele...ma reprezinta complet...daca as putea alege ce sa iau cu mine pe insula pustie...as alege cuvintele..le-as pune intr-o cutie a amintirilor...cel mai tare mi-e teama sa nu le pierd...as inceta sa exist..e ca si cum m-as teme pentru propria mea viata...e greu sa imi gasesc dozajul perfect de sarcasm si ironie...dozajul perfect al condimentelor unui text..asta e cheia succesului..e cam greu...Camil Petrescu a reusit sa ne arate o lume existenta deja...a moravurilor usoare si a relatiilor sus-puse ...o crima din culpa...presupusa sinucidere...intr-o lumina diferita..care face lucrurile sa nu mai arate atat de rau precum le vedea societate buna din afara...era doar un alt stil de viata...Zahon iti creaza o ambianta perfecta pentru o poveste plina de magie, care apoi devine una de subiect comun si te arunca din nou in mrejele unei constructii atat de ample, incat ti se pare ca nu ii vei deslusi sensul nicicand....Eliade: sarcasm si supranatural intr-o combinatie inedita si pt acele timpuri, si pentru zilele noastre...nimeni neegaland performanta lui...o simpla noapte in padure se transforma intr-o nuvela a carei actiune e atat de complexa, incat ar putea fi considerata roman...
Marquez...stil inconfundabil...de-a dreptul deliric...te pierzi in detalii...mai gasesti esenta?e ca si cum ti-ar arata la inceput calea cea dreapta, ca apoi sa te arunce intr-un labirint...trebuie sa iesi din el...miza e esenta cartii si adevarul...acum hai sa zburam impreuna si sa visam cartea...cine stie?poate maine..poate ieri...niciodata in prezent..prezentul e iluzie...trecutul e ceva palpabil...viitorul e diform...asa ca...hai sa calcam pe niste urme lasate mostenire...incearca sa le gasesti...sunt calea spre o adevarata capodopera.. "arhitecturala"...

4 comentarii:

  1. mi a placut interpretarea despre prezent,trecut si viitor...iara prezentul practic nu exista la fel cum nu exista acum.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, încântat de ceea ce descopăr... "Încerc să nu mă împiedic de gândurile mele". Trebuie să mărturisesc că eu mă împiedic tot timpul de ele. Dacă ar exista şi Vânătăi de Gânduri, aş fi plin.

    RăspundețiȘtergere
  3. Paste fericit! Fie ca lumina Invierii sa iti aduca multa fericire si prosperitate alaturi de cei dragi si cat mai multa caldura sufleteasca!
    Hristos a inviat!

    RăspundețiȘtergere