miercuri, 18 februarie 2009

Schultz


Nu constiinta ii impiedica sa aiba oase si carne...E ca si cum, brusc, aflandu-te in fata obiectivului unui aparat de fotografiat care poate ti-e familiar, tinut in mana de o persoana care ti-e prietena, binedispusa fata de tine, tu, dintr-o data, te sperii de el, eu , tu, noi toti, folosesc un tu impersonal, si imediat incerci sa iti adaptezi chipul, cel pe care-l vede obiectivul, la imaginea pe care o ai tu despre chipul tau, poate chiar la cel care ai vrea sa fie si nu este, la acela care ai fost si nu mai esti, la dorinta pe care toti o au de a fi totusi deosebiti si care este poate nascuta odata cu fiinta si ai simti ca toate astea , in scurta clipa care ti-e data inainte de declic, in loc sa te ajute sa pui impreuna, fiecare la locul lui, sa le asezi bine una langa alta, fragmentele din care esti facut, ar favoriza, sa zicem, demontarea, dezordinea, caderea, pierderea controlului, dezlantuirea unei forte centrifuge plina de teama, care are tendinta sa arunce in aer trasaturile tale, asa ca...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu