luni, 24 noiembrie 2008

noaptea..marea...

Stateam pe plaja..priveam marea..o simteam furioasa, lovea plina de manie plaja, strigandu-si toata suferinta...vant de furtuna venea de dincolo de ea, iar norii se incolaceau ca niste pisici torcand in linistea de dinaintea furtunii. Ma gandeam la soarele care va rasari maine dimineata, cu toate ca norii grosi acopereau un cer atat de gri, ca te facea sa te intrebi daca a fost vreodata albastru...vantul ma inviora, in fata mea se intindeau umbre miscatoare, care imi pareau cunoscute, ca apoi sa dispara...marea era o fierbere de carbune lichid..vraja noptii ma cuprindea incet..ploaia a inceput sa-si picure frumusetea...continuam sa privesc orizontul..eram uda pana la piele, apa siroia din parul meu, dar nu voiam sa plec..fulegere incepeau sa prinda contur in departare, luminand lumea ca si cum cineva fotografia noaptea, cu speranta de a o pastra pentru totdeauna in amintire...m-am ridicat cu lacrimi in ochii..desi stiam ca nu il voi vedea, a fost acolo tot timpul... simteam dezlantuirea marii...

2 comentarii:

  1. draga mea...ai incercat sa te uiti pe geam, o clipa, de curand? ah, si daca ai timp, deschide-l putin, sa simti briza. eu am incercat adineaori, si mi-au aburti ochelarii(centrala e de vina:)) ).
    in cazul in care prin articolul tau incercai totusi sa incalzesti putin atmosfera..imi pare rau ca te-am luat asa tare.:)
    in orice alt caz, scrii la fel de bine ca de obicei, felicitari :).

    RăspundețiȘtergere
  2. @skely
    ms..curtenitor ca de obicei ;))

    RăspundețiȘtergere