anul meu...

Eu..intr-o frumoasa zi de ianuarie...fac ingerasi si rad, cu obrajii inrositi de ger...incep sa vad nori de februarie la orizont..mi se pare mie sau danseaza?aaa...nu...sunt stropi de martie..se arunca spre camp si il inverzesc..cate un strop mai nazdravan alearga aiurea si lasa in urma cate o pata de culoare..alergand, ajung in taramul lui aprilie...acolo se opresc..ca deh...nu mai au ce sa faca..totul e deja colorat...mmm..simt deja miros de cirese de mai...si ma vad pe leaganul de sub ciresul inflorit...ce copil eram pe atunci...sunt in iunie...vacanta..e prima mea vacanta..fug in gradina bunicii si caut merele de vara...e asa de cald..iulie nu ne slabeste deloc...si august ii tine isonul..eu ma scald fara griji in iazul de la marginea satului...septembrie ma striga la poarta..ies cu cercei de visine la urechi si vorbesc cu el..imi spune ca ma va duce la scoala, ca imi va aduce nuci si struguri si ca ma va lasa sa il cunosc pe prietenul sau cel mai bun :octombrie...e asa de dragut!are ochii de mere rosii si picioare de crengute de prun..are struguri in loc de par..si pe ici-colo, atarna cate o zmeura..ne imparte cu drag pere dulci si zemoase...pana cand am mancat para, octombrie ne-a lasat..l-a trimis pe noiembrie, cu frunzele aurii, cu stropi de ploaie reci si cu miros de toamna...incet, incet, totul devine alb..e decembrie, miros de scortisoara si mere coapte, cornulete cu nuca si lumina de la ultima lumanare de pe brad...