Pacatul e de iertat?

- Ai mancat ceva astazi?
- Da.
- Ce ai mancat?
- Bataie.
- Cine te-a batut?
- Nuti.
Are 3 ani si e o scumpete de copil. Tatal lui il tine pe langa el in speranta ca fosta sotie plecata la munca in Spania il va intretine si pe el, si concubina adunata de prin gara. Ceilalti doi au plecat de acasa, pe ascuns. Manuel mananca de la vecini mancare, ca bataie ii da Nuti, cata vrea. Nu se zgarceste. I-a dat o palma peste fata si l-a aruncat pe jos, in camera. Copilul s-a lovit la cap si plangea de sareau hainele de pe el. Ea o tinea inainte cu a ei:" Te inchid in casa pana vine tac'tu! Iti arat eu tie! M-am saturat de tine!" Nu ii dadea apa, ca sa nu faca pe el.
"Nu mai spal! S-a terminat dero. Nu am cu ce!"
- Tanti Aurica i-a chemat...
- Lasa ca nu a facut rau. Ce? Rau a facut? Lasa ca e bine...
- Pai cum?
- Vin ajutoare. Vad ca nu am una-alta la copil si asa...
- Da? E bine.
- Mai, ne aud astia ce vorbim.
- Care astia?
- Astia.
Cei doi "parinti" vorbesc. Astia sunt reporterii, care venisera sa faca emisiunea.
I-au smuls parul din cap si era plin de vanatai si cucuie. Ea se uita la "Inima de tigan" ca, deh, e in familie...
Pusa in fata faptului implinit, ea rezuma totul cu o superba exclamatie: "N-am dat doar eu!!! A dat si el!(tatal)"
"Am mai dat si eu! Dar doar la fund!ca se batea cu celalalt. De concubina nu stiu nimic."
- Nu avem niciun copil abuzat.
- Avem o inregistare.
- I-am dat o palma la fund.
- Peste fata.
- Dar nu l-am trantit de pamant.
- Ba da.
- L-am impins putin, atata tot.
- Vreti sa vedeti inregistrarea?
- Le-am vazut pe celelalte.
- Mai sunt, deci, si alte batai.
- Nu stiu....
I-as omori. As zambi satisfacuta. Si nu as regreta.

Si acum 3 oameni se vor gandi :"Pt mine o fi?" Regasiti-va toti, aruncati-va de pe pod!

Ma enervezi. Da. De ce? C-asa vreau eu. Si nu ma atinge nimic din ce spui. Ti-e greu? Si ce-mi spui mie? Ti-a trecut randul. Spune-i ei. Zambeste-i tamp, cum faceai cu mine. Nu poti? Asta-i soarta. Ti s-au terminat bomboanele cu lapte? Cumpara-ti altele. Nu ai bani? Fa-ti credit la banca. Nu vor? Stii, credit pentru nevoi personale. De fapt nevoia ta cea mai mare e sa zambesti. Si asta nu poti cumpara. Crusta aia se sparge cu putina vointa. Mii de punctulete. Uneste-le. Mai ai doar vreo 3 coli de A4 si ai terminat. Acolo e raspunsul. Striga "Evrika!". Ea o sa se uite ciudat la tine. Eu o sa zambesc. Doar eu stiu enigma. Si rezolvarea.
Portocalele alea? Le-am terminat. Cu cei 1001. Vrei sa ne vedem? Eu nu. Vrei sa imi daruiesti o carte? Ma faci sa rad. Ai trecut de "Lecturile copilariei?" Stii rochia aia gri pe care mi-am luat-o? A fost cadoul meu pentru ultimul gand aruncat spre tine. Tocurile mele Manolo pasesc arogante peste amintiri. Intregi sunt prea grele. Stai ca le impart acum. Una lui, una ei, hai ia si tu! Si eu, pfu. Usurica ca o pana!
Am muncit o saptamana pe rupte. Dar mi-a placut. Asa cum tie nu ti-ar placea. Nu ai tu cum sa prinzi substraturile astea. Sunt chestii pentru oamenii cu o inteligenta cel putin mai mare decat a unui papuc.
Te uiti ca un idiot la mine si incerci sa zambesti, dar te-am speriat. Nu mai sunt cum eram, asa-i? Pot lupta pentru ce vreau, pana la moarte. Dar tu nu faci parte din dorintele mele. Greu de crezut? Nici Decebal nu a crezut ca posta poate sa functioneze mai repede de 6 luni si uite: 30 de sec si ti-am naruit viata, cu o replica de gen: tu tocmai ai devenit rezerva.
"Lasa ca ma suna maine!" asa. Lasa, lasa. Asteapta sa te sun, ca o sa creasca alge pe IPhone. Nu e nicio ecuatie complicata pe aici, nu ca daca ar fi simpla ai sti sa o rezolvi, dar...nu imi spune "ce bine a fost!".Bine, nah. Si ce vrei sa fac eu acum? sa absorb umbra ta, in ideea ca poate soarele isi schimba mersul? ei nah, pui de fluturi si pene pe tavan. E bine ca s-a intamplat asa. E perfect! Cresc eu si singura, ms. Stii cum sunt. Ma plictisesc repede. Nu as putea retrai acelasi film din nou. Cine merge la acelasi casting de 2 ori?eu nu, sigur. Zambesc si flutur o batista. Rad cu lacrimi. Tu stai pe mal, cu privirea de om schizofrenic, asa cum ai facut-o tot timpul.

Cadavre seci de hartie alba
Se rasucesc pe ultima raza
Adorm pe patul meu de sperante arse
Si imi imaginez ca inca se mai poate...

Suvita ta de par miroase a vechi
Inchid cutia si ma ineaca praful
Mii de papusi cu ochii scosi
Se holbeaza cu instinctul lor de pale-evantai

Valuri crete de sange se scurg
Degetele-ti rasfirate inca misca
Mi-ai patat cearceaful
Arunc imaginatia deoparte...

Timpul meu se masoara in clipe de amurg
Ranjesti ironic
Te-am batut...ma trezesc
Si din pacate, esti tot langa mine...

and other...

am zis ceva. si ai uitat. am incetat sa ma simt vinovata. ca sa improsc cu asa ceva, ar trebui sa il am. nu ma ocup cu treburi asa slabe. treaba e simpla: voiam portocale si nu aveam bani sa imi iau. sa implore? trebuie ca ti se pare hilara exprimarea...un cuvant era de ajuns...eu am pus pret...mai mare...poate de-asta nu am reusit sa imi vand portocale...dar la un moment dat o sa apara si bogatanul ala si o sa mi le cumpere pe toate. acum, cu o cheta s-ar rezolva, stii ca nu sunt genul. nu ai rabdare?foarte bine.nu am nici eu.ar trebui sa astept sa creasca copaci acum?ei nah, ai altora sunt verzi deja si tu vrei sa stau sa ma uit la ciotul meu?vezi corectitudine? ai sentimente, dorinte, etc? exprima-le.asta voiam. din nou...sunt exhaustiva. si uneori imi e dor de el. dar nu in sensul ala. dar nu prea ai de unde sa stii, pentru ca nu ai intrebat, nu-i asa?

daca nu am, lucrurile se adapteaza si in final, tot am...

"Facem" , "facem", "facem"...eee nah!tu chiar crezi?ca eu nu. da, daca ti-ai pune hainele la loc, nu ar ma fi dezordine. si ai gasi si tu jeleurile. si m-ai gasi pe mine. si cuvintele alea imprastiate, pe care tre sa mi le zici. si toate chestiile alea care ne "leaga" sau alt cliseu. si...nimic, frate. ca e intuneric. s-a dus lumina, ca e criza. nevoia exista mereu. tipatul la fel. dar rezultatul e acelasi. am descoperit noi zone pe "pamantul asta", de-alea pe care nu le voiam, urate, sterpe, pline de mlastini vechi de secole. omul ramane in ignoranta lui. mai, eu nush ce fac...habar nu am. dar nu prea mai conteaza. la mine chestiile astea vin natural. nu tre sa ma stresez. fiind o persoana sociabila, se rezolva si asta. sunt cum sunt. ma schimb la ora: cand mai bine, cand mai rau. nu imi impart portocalele cu oricine. mai bine le mananc singura, ca trebuie apreciate. grisul meu e la fel: searbad. dar decat deloc, e bine si asa. sau nu. energia mea s-a cam dus, aruncata pe astea. si eu am ramas tot un vanzator de portocale.

I am always right

Pamantul asta nu e alegerea mea. Ar fi incorect ca eu sa aud, nu? Nici voi nu ati auzit. E tipic pentru mine sa ma ratacesc.E caracteristic mie. De-asta exista oamenii care...care. Ma asteapta, ma trag inapoi sau ma tin de mana atunci cand trebuie. Eu stiu ca am fost unde trebuia atunci cand trebuia. Si ca am impartit amarata aia de portocala cum trebuia. Acum nu mai e de ajuns. Iti las impresia ca imi pasa de egalitatea intr-un grup de 489278292? Deloc. A existat o vreme in care simteam mirosul de prajitura. Acum ori nu miroase deloc ori e un miros infect. Topurile alea in care iti asezi dulciurile e cel mai mare rahat. De incredere...ce sa zic? am presarat in exces peste gris si acum e amar. M-am saturat sa imi pese de altii. Si sa ma simt vinovata. Dar ce pana mea sunt eu aici? Vanzator de portocale? Unde naiba iti tii ciresele? Atarnate in pom? Expozitie? Si unde naiba e punga aia cu jeleuri cand eu vreau sa mananc? Nu stii? asa ma gandeam si eu.

Cadoul meu.Un 18 ani fericit, M.!

Se voia a fi un text plin de venin. Cel din mine. Acum va fi altceva. Nu conteaza. Cineva mi-a spus ca sunt intimidanta prin siguranta deciziilor pe care le iau. Nu cred ca am luat vreodata o decizie buna. Gresesc intotdeauna in alegerea oamenilor in care sa am incredere sau sa ii iubesc. Gresesc. Lucrul asta nu e neaparat rau, dar cand e in exces, doare. Nu exista egalitate intr-un grup mai mare de 2 persoane. Nu exista decat sentimente false, rabufniri, refulari ale unor imaginatii plutitoare. Am impartit tot: mere, timp si sentimente. Pana la urma, si ele s-au impartit intre ele. As fi putut sa jur ca e vina mea. Dar nu e. Imi mananc portocala singura. Imi pare rau. Dar unde erati cand tipam? Si ca sa fie clar, da, e pentru voi.